China, Tibet, olimpiadele și turismul: criză sau oportunitate?

Recentele evenimente tulburătoare din Tibet și răspunsul greu al Chinei la protestele tibetane relevă starea actuală a conducerii politice din China și timiditatea răspunsului internațional.

Recentele evenimente tulburătoare din Tibet și răspunsul greu al Chinei la protestele tibetane relevă starea actuală a conducerii politice din China și timiditatea răspunsului internațional.

Recent, comunitatea internațională și-a exprimat indignarea morală față de o represiune similară împotriva protestelor budiste din Myanmar (Birmania), unele organizații de turism și academicieni cerând boicotarea turismului împotriva Myanmarului. Aceiași oameni, de obicei atât de stridenți, sunt ciudat de mut ca răspuns la China.

Reprimarea chineză a protestului tibetan este deprimant de familiară ca răspuns clasic al unui guvern totalitar la disidența internă. Găzduirea de către China a Jocurilor Olimpice din 2008 a fost privită cu optimism ca o oportunitate pentru ca o nouă societate chineză, mai deschisă, să aibă o viziune completă asupra lumii. Cu toate acestea, o istorie a Jocurilor Olimpice moderne dezvăluie că atunci când dictatura unui partid găzduiește Jocurile Olimpice, leopardul autoritar nu își schimbă niciodată locul.

În 1936, când Germania nazistă a găzduit Jocurile Olimpice de la Berlin, persecuția evreilor și a oponenților politici nu a încetat niciodată, ci doar a devenit mai puțin flagrantă pentru câteva luni. Când Moscova a găzduit Jocurile Olimpice în 1980, regimul sovietic și-a continuat ocuparea Afganistanului și persecutarea și întemnițarea dizidenților politici și religioși. În timpul Jocurilor Olimpice din 1936 și 1980, media a fost controlată și igienizată de regimurile nazist și sovietic. În consecință, nu este deloc surprinzător faptul că, în timp ce poliția și aparatul de securitate al Chinei își continuă reprimarea dizidenților religioși precum Falun Gong și o represiune împotriva disidenței în Tibet cu câteva luni înainte de Jocurile Olimpice, guvernul chinez limitează acoperirea media în China.

Diferența majoră dintre anii olimpici din 2008 și trecuți este că interzicerea și bătaia mass-media nu este opțiunea ușoară care a fost cândva. Jocurile Olimpice de astăzi sunt atât de mult un eveniment media cât și un spectacol. Acoperirea media modernă este globală, generalizată, instantanee și necesită acces. China și-a asumat riscul acceptând găzduirea Jocurilor Olimpice din 2008, știind că va fi în centrul atenției mass-media nu doar pentru Jocurile Olimpice, ci și ca națiune prezentată în acest an. Încercarea de întrerupere a mass-media a Chinei impusă Tibetului ar putea face de fapt mai mult rău decât bine imaginii Chinei, deoarece știrile dure, raportările deschise și faptele sunt înlocuite cu speculații și revendicări de ambele părți ale diviziunii China-Tibet.

În ciuda sofisticarii tot mai mari a societății chineze, a îmbrățișării acesteia cu tehnologia și afacerile internaționale, mesajul de propagandă al guvernului chinez cu privire la evenimentele din Tibet rămâne aproape la fel de grosolan și nebun ca în zilele Revoluției Culturale a președintelui Mao. Învinovățirea de către China a „Cliquei Dali Lama” pentru problemele din Tibet este lipsită de sens atunci când însuși Dali Lama face apel public la pace și reținere în rândul tibetanilor și se opune boicotării Jocurilor Olimpice de la Beijing. Dacă guvernul chinez ar fi fost priceput din punct de vedere politic și mass-media, problemele actuale ar fi reprezentat o oportunitate pentru un efort comun între Dali Lama, susținătorii săi și guvernul chinez de a aborda împreună problemele din Tibet în plină strălucire a publicității internaționale pozitive. China a făcut opusul, iar problemele din Tibet, obstrucționate de o întrerupere a mass-media, au coborât rapid într-o criză care ar putea întuneca Jocurile Olimpice din 2008 și va nega industriei turistice din China că este mult așteptat pentru dividendul turistic olimpic.

China are o oportunitate de a scăpa de nisipurile mișcătoare perceptive în care a căzut, dar va avea nevoie de conducere inspirată și de inversarea vechilor modalități de a repara daunele pe care acțiunile sale l-au cauzat imaginii internaționale generale a Chinei și atractivitatea sa atât ca loc olimpic, cât și ca destinație turistică. China ar fi bine sfătuită să adopte o abordare care să nu-și piardă fața națională. Comunitatea internațională este prea paralizată de admirația și teama față de puterea economică, politică și militară a Chinei pentru a protesta eficient împotriva acțiunilor Chinei. În schimb, turiștii internaționali au puterea de a vota acțiunile Chinei prin absența lor, dacă aleg să facă acest lucru. Aceasta nu este o susținere a unui boicot turistic, dar mulți turiști s-ar putea teme să călătorească în China în circumstanțele actuale.

O conducere inteligentă chineză își va exprima aprecierea față de apelul lui Dali Lama pentru continuarea Jocurilor Olimpice de la Beijing și pentru o rezolvare pașnică a crizei tibetane. În spiritul anului olimpic, este în interesul Chinei să convoace o conferință în plină strălucire a publicității internaționale pentru a negocia o rezoluție care să-l includă pe Dali Lama. O astfel de abordare ar marca o schimbare masivă de paradigmă pentru conducerea Chinei. Cu toate acestea, sunt multe în joc. China mizează pe creșterea turismului ca un element major în viitorul său economic și anul acesta China știe că imaginea sa internațională este în joc.

Chinezii pun mare preț pe „față”. Acțiunile actuale ale guvernului chinez în legătură cu Tibet își pierd fața guvernamentală și au aruncat China într-o criză de percepție. În chineză, cuvântul criză înseamnă „problemă și oportunitate”. Există acum o șansă ca China să profite de o oportunitate care poate ajuta la rezolvarea simultană a problemei tibetane a Chinei și a imaginii sale internaționale, dar necesită o gândire laterală rapidă schimbată din partea conducerii sale politice. Creșterea mult anticipată a afacerilor turistice a Chinei de la Jocurile Olimpice din 2008 este în prezent amenințată din cauza odiului legat de acțiunile actuale ale Chinei în Tibet. O abordare schimbată rapid ar putea salva o situație foarte dificilă pentru China.

[David Beirman este autorul cărții „Restoring Tourism Destinations in Crisis: A strategic Marketing Approach” și este cel mai important expert în criză eTN. El poate fi contactat prin adresa de e-mail: [e-mail protejat].]

<

Despre autor

Linda Hohnholz

Redactor-șef pentru eTurboNews cu sediul în sediul central al eTN.

Distribuie la...