Un sfat prezidențial fără precedent nu numai pentru creștini și germani

Frank-Walter Steinmeier este al doisprezecelea președinte al Republicii Federale Germania:

Colegii mei germani, soția mea Elke Büdenbender și cu mine vă trimitem cele mai calde salutări pentru tot acest Crăciun.

Indiferent dacă veți petrece aceste zile singur sau cu familia, într-un apartament de sărbătoare sau în tura de noapte, în camera unui azil de bătrâni, ca asistent medical sau medic în secție, sau de serviciu la poliție sau la pompieri - oriunde ați fi se întâmplă să fie: vă dorim tuturor un Crăciun fericit și binecuvântat!

Când ne uităm înapoi la anul trecut, vedem multe lucruri care ne îngrijorează, multe, de asemenea, care ne-au făcut să ne fie frică. Ne amintim de inundațiile catastrofale din vară. Ne amintim de soldații noștri care s-au întors acasă din Afganistan, precum și de oamenii care au rămas acolo în mijlocul suferinței și al foametei. Suntem îngrijorați de știrile pe care le auzim din multe regiuni ale lumii noastre agitate, și în special din Europa de Est.

Și totuși, anul trecut, au fost multe lucruri care ne dă speranță.

Mă gândesc la solidaritatea uriașă cu victimele inundațiilor, la donații și mai ales la asistența practică uriașă. Mă gândesc la mulți oameni tineri și nu atât de tineri care se angajează să protejeze mediul și să atenueze schimbările climatice. Și mă gândesc la voi toți care ați votat la alegeri importante și la predarea democratică a puterii într-o atmosferă de respect reciproc.

Mulți oameni urmăresc acum cu curiozitate și speranță un nou Guvern Federal care și-a propus obiective ambițioase în slujba țării noastre.

Mai presus de toate, însă, mă gândesc la angajamentul manifestat de voluntari din toate colțurile societății noastre. Atât de multe se fac în fundal, zi de zi; atât de mulți oameni își suflecă mânecile și ajută desigur. Zi de zi, toți țes rețeaua care alcătuiește țesătura pozitivă a societății noastre și o ține unită.

Da, și apoi este COVID-19.

În curând, se vor împlini doi ani de când pandemia a început să ne domine viețile – aici și în întreaga lume.

Rareori am simțit atât de direct vulnerabilitatea vieții noastre umane și imprevizibilitatea viitorului – luna următoare, săptămâna următoare, chiar și a doua zi. Chiar acum, din nou, ne confruntăm cu restricții mai mari pentru a ne proteja împotriva unei noi variante a virusului.

Totuși, am învățat și că nu suntem neputincioși. Ne putem proteja pe noi înșine și pe ceilalți. Mă bucur că marea majoritate a recunoscut potențialul pe care îl deține vaccinarea. Câtă suferință mare, câte morți a prevenit până acum!

Rareori statul nostru a avut o asemenea responsabilitate de a proteja sănătatea și viața oamenilor?

Pentru a face dreptate acestei responsabilități, este nevoie de experți oameni de știință, medici și asistente, ofițeri responsabili de aplicare a legii și angajați din autoritățile publice. Toți fac tot posibilul. Și toți dobândesc noi cunoștințe, corectează presupunerile care s-au dovedit false și adaptează măsurile. Oamenii pot face
greșeli, dar învață și.

Deci statul are o obligație și trebuie să acționeze, dar nu numai statul.

Statul nu poate pune măști de protecție în locul nostru și nici nu poate obține
vaccinare în numele nostru.

Nu, depinde de fiecare dintre noi să-și facă partea!

Aș dori să mulțumesc din adâncul sufletului majorității vaste, adesea tăcute, din țara noastră care de luni de zile acționează cu precauție și responsabilitate. Pentru că și-au dat seama că, mai mult decât oricând, suntem dependenți unul de celălalt – eu de ceilalți, iar alții de mine.

Desigur, aici există dispute.

Desigur, există incertitudini și temeri și este important să le abordăm. La noi, nimeni nu este împiedicat să facă acest lucru. Lucrul crucial este modul în care vorbim despre aceste probleme – în familiile noastre, cu prietenii noștri, în public. Simțim că după doi ani frustrarea crește; iritabilitatea este larg răspândită; vedem din ce în ce mai mult înstrăinare și, din păcate, agresiune deschisă.

Este adevărat că într-o democrație nu trebuie să fim toți de aceeași părere. Dar vă fac apel să vă amintiți acest lucru: suntem o singură țară.

Când pandemia se termină, trebuie încă să ne putem privi în ochi. Și când pandemia se termină, încă vrem să trăim unul cu celălalt.

Pandemia nu se va încheia brusc. Ne va ține ocupați încă mult timp. Și deja ne schimbă, chiar și își lasă amprenta pe limbajul nostru de zi cu zi. Nu numai că a trebuit să ne familiarizăm cu termeni noi – precum „incidență” sau „2G+”. Nu, prețioasele noastre cuvinte vechi, de asemenea, capătă o calitate nouă urgentă.

Care este sensul încrederii, de exemplu? Nu o încredere oarbă, evident. Dar ar putea însemna, poate, să mă bazez pe sfaturi competente, chiar dacă propriile mele îndoieli nu au fost în totalitate risipite?

Care este sensul libertății?

Este libertatea o proteste puternice împotriva fiecărui regulament? Sau nu înseamnă uneori și că îmi pun restricții pentru a proteja libertatea altora?

Care este sensul responsabilitatii?

Spunem pur și simplu: „Acesta este ceva ce oamenii trebuie să decidă singuri”?

Nu este adevărat să spun că decizia mea afectează de fapt și mulți alți oameni?

Libertate, încredere, responsabilitate: ceea ce înseamnă ele este ceva asupra căruia va trebui să ajungem la un acord – din nou și în viitor, și, de asemenea, asupra altor probleme majore, cum ar fi atenuarea schimbărilor climatice. Nici aici nu va exista un singur răspuns corect care să convingă pe toată lumea.

Mai degrabă, va trebui să ajungem la un acord din nou, din nou și din nou. Și sunt sigur că putem ajunge la o înțelegere.

La urma urmei, am demonstrat deja de multe ori că putem face acest lucru.

Colegii mei germani, de Crăciun, acum mai bine de 50 de ani, oamenii au orbitat pentru prima dată în jurul Lunii. Cei mai în vârstă dintre noi s-ar putea să-și amintească imaginile: acolo sus, în spațiu, în acel moment al celui mai mare avans uman, Pământul nostru mic și vulnerabil era vizibil ca niciodată. Acolo începuseră tot progresul și aici trăim cu toții, cu poverile și speranțele noastre, cu tristețea și cu bucuria noastră.

Cu acea ocazie, cei trei astronauți Apollo 8 au citit începutul poveștii biblice despre creație – și și-au încheiat mesajul de Crăciun cu cuvintele „Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți pe pământul bun”.

Colegii mei germani, aceasta este dorința pe care eu și soția mea o avem pentru voi și pentru noi: că va fi în continuare Pământul bun pentru noi toți, că aici va fi un viitor bun pentru noi toți. Craciun fericit!

Cine este Frank Walter Steinmeier?

Frank-Walter Steinmeier s-a născut în Detmold (districtul Lippe) la 5 ianuarie 1956. El este căsătorit cu Elke Büdenbender din 1995. Au o fiică.

După ce a urmat liceul din Blomberg și a făcut doi ani de serviciu militar, Frank-Walter Steinmeier și-a început licența în drept la Universitatea Justus Liebig din Giessen în 1976. Din 1980, a studiat și științe politice. A promovat primul examen de drept de stat în 1982 și apoi și-a făcut pregătirea juridică practică la Frankfurt pe Main și Giessen. A absolvit această pregătire când a promovat al doilea examen de drept de stat în 1986, după care a lucrat ca cercetător la catedra de drept public și științe politice din cadrul Universității Justus Liebig din Giessen. În 1991, a primit titlul de doctor în drept pentru teza sa „Cetățeni fără adăpost – datoria de a oferi locuință și dreptul la un loc de locuit. Tradiții și perspective de intervenție a statului pentru prevenirea și depășirea situației fără adăpost”.

În același an, Frank-Walter Steinmeier s-a mutat la Cancelaria de Stat a Landului Saxonia Inferioară din Hanovra, unde a lucrat ca ofițer de birou pentru legislația și politica media. În 1993, a devenit șef de birou al lui Gerhard Schröder, ministru-președinte al landului Saxonia Inferioară. În anul următor, a fost numit Șef al Departamentului pentru Orientări Politice și Coordonare și Planificare Interministerială. Doi ani mai târziu, a devenit secretar de stat și șef al Cancelariei de stat a landului Saxonia Inferioară.

În 1998, a fost numit secretar de stat la Cancelaria Federală și Comisar al Guvernului Federal pentru Serviciile Federale de Informații. A fost, de asemenea, șef al Cancelariei Federale din 1999. Frank-Walter Steinmeier a fost numit ministru federal pentru afaceri externe în 2005 și a fost și cancelar adjunct din 2007. În 2009, a câștigat un loc ales direct într-o circumscripție din Landul Brandenburg și a devenit membru al Bundestagului german. Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat din Germania din Bundestagul german l-a ales președinte. Patru ani mai târziu, a devenit pentru a doua oară ministru federal pentru afaceri externe și a ocupat acest rol până în ianuarie 2017.

Frank-Walter Steinmeier a primit numeroase premii și premii, inclusiv Premiul Ignatz Bubis pentru Înțelegere, Premiul Europa pentru Cultură Politică, Premiul Bosfor pentru Înțelegere Europeană, Premiul Willy Brandt, Premiul Toleranță al Academiei Evanghelice din Tutzing și Premiul Ecumenic. Premiul Academiei Catolice din Bavaria. El a fost distins cu titluri de doctor onorific de către Universitatea Paderborn, Universitatea Ebraică din Ierusalim, Universitatea din Pireu și Universitatea Federală Ural din Ekaterinburg. De asemenea, este cetățean de onoare al orașelor Sibiu și Reims.

Frank-Walter Steinmeier a fost ales cel de-al doisprezecelea președinte al Republicii Federale Germania la 12 februarie 2017.